Categorie: Cuvintele speranței

Între nimic și tot sunt o mulțime de ceva-uri
Și îmi doresc să ne echilibrăm
Și să ne calmăm
Spre centru să ne îndreptăm
Să ne regăsim balanța
Să identificăm în om nuanța
Să identificăm omul cu nuanța
Și să micșorăm distanța
Să căutăm alianța

Și îmi doresc să ne dezicem de extreme
Să ne legăm prin apoteme
Să tindem spre ceilalți și spre noi înșine
Nu spre idei și spre doctrine
Ce polarizează
Și stabilitatea lezează
Unitatea afectează

Fiecare individ este o colecție de ceva-uri
Nimeni nu este tot
Oricât de mult ar face zgomot
Nimeni nu este nimic
Oricât ai vrea să-ți fie inamic
Fiecare face puțin sau mult cât știe
Prin excelare sau prin modestie
Iar tratamentul cu empatie
Ne-ar ajuta să ne completăm reciproc
Să ne întâlnim la mijloc

Când construim singuri de capul nostru
Și mutual ne sabotăm
Și ne izolăm
Cum vom putea să ne apărăm
Și să creștem, să zidim
Cum vom putea să isprăvim
Proiectul început de mult de-atunci
Cand părinții erau siliți la crunte munci
S-au răsculat
Și încălcând porunci
Au dat tot ce-au putut pentru a lor prunci
Au dat cu pumni în bot tiraniei
Au dat o șansă României
Și-au dat viața, au dat tot ce aveau
Pentru tine 
Și pentru mine
Noi doi despărțiți de o literă 
Și uite-ne acum despărțiți de un întreg alfabet
Unu-i a-ul altu-i zet

Dar revenind la subiect
Dacă vom vrea vreun efect
Va trebui să construim împreună
Munca noastra să se juxtapună
Să construim un monument al speranței prin unitate
Prin acceptare și legare
Prin sinceritate
Să recunoaștem că diferențele nu se vor evapora
Ci dimpotrivă mai multe tot vor apărea
Și tot ce putem să facem e să le acceptăm
Să le înțelegem și să le cultivăm
Să găsim și să folosim binele din fiecare
Sa renunțăm la judecare
Mâna întinsă să fie pentru îmbrățișare
Nu pentru arătatul cu degetul.