Viața e o poezie
Ce așteaptă scrisă pe hârtie
Întâi doar o idee, teorie
Apoi străpunsă de-a gândului beție
Se prăbușește în reverie
În propria poezie

Devine apoi tărie
Și despre ea, ea știe
Tot atunci timpul se naște
Posibilitatea îl va cunoaște

Viața trăiește
Iar omul o privește
În cerc punctul se rotește

Viața se întâlnește cu viața
E singura ce își vede fața
Viața vieții aparține
E fulgerul din mine și din tine
Ce prin străin procedeu
A fost și va fi mereu
Leagă cerul de pământ
Teoria de mormânt
Tăria de reverie
Teoria de Tărie.