Din nimic a început
Prin ceva apoi trecut
În tot însă s-a pierdut
Și de-atunci se tot găsește

Nu se știe ce-i nimic
Unii spun că e prea mic
Că ar fi totuși un pic
Adică ar fi un ceva

Oximoron alb-negru pur
Nici albul și nici negrul nu e sur
Dar infinitul e prea dur
Iar nimicul e prea mare

Și-a găsit o întrebare
Cine poate spune oare
Cât va fi omul sub soare
Trăiește viața mică, mare

C-o fi viață, c-o fi moarte
Că-i aproape, că-i departe
Ori de-i zero, ori de-i toate
Omul este un nimic, 
Omul este infinit
Din păcate prea grăbit.