A hazardului monedă veșnic neplătită
Din preistoric timp a reușit să o dezlege
A supt vlaga din om mereu nemulțumită
Nimeni nu zice, nimeni nu înțelege

De idei și intenții nu a dus lipsă
Ce mintea omenească ar putea include
Au fost ascunse în a muțeniei eclipsă
Nimeni nu spune, nimeni nu aude

Din lașitate și din frică a tot evitat
Furia timpului ce zbiară și nu răgușește
L-a ajuns din urmă și l-a dezghețat
Nimeni nu face, nimeni nu reușește

Pana și alfabetul de râpă a fost dus
În inerția din care tot rezultă
Podul de litere spre tăcere a fost indus
Nimeni nu comunică, nimeni nu ascultă

Deși văzduhul i-a fost mereu în față
Firea a fost tot ce a putut concepe
S-a închis în a simțurilor fortăreață 
Nimeni nu încearcă, nimeni nu pricepe