Ți-am dedicat câteva strofe doar ție
Te-am transformat din trandafir în poezie
Când ești văzut cel mai frumos și cel mai apt
Eu te percep și te tratez așa cum ești de fapt

Din tot ce crezi că ești și reprezinți
Îți văd a ta splendoare, pe mine nu mă minți
Să nu cumva să crezi că ești fără cute
Te-am tradus în cuvinte cunoscute

Ce mult îți place aiurea să vorbești 
Ce bine te prefaci când te auto-servești
Și cât de mult te exaltezi când aberezi
Tu pui întrebări, tot tu deliberezi

Ce bine-o duci când gura îți face gălăgie
Te umple de gol, te umple de energie
Ești a ta oglindă, ești propriul tău superlativ
Te identifici cu adjectivul cel mai incisiv

Îmi tot apari în cale, spinos și agresiv
Și-mi asaltezi simțurile în mod excesiv
Calci pe absolut orice, te crezi superior
Pe cât te dai de mare, pe atât eu te ignor

Cauți și vrei atenție cu oricât de mare preț
Ieși în evidență zgomotos și vorbăreț
Crezi că te ascult în mod straniu și absurd
Cu cât mai tare strigi, cu atât eu devin mai surd

Ești un trandafir băgat prea mult în seamă
Necontenit frumusețea alții ți-o tot proclamă
Dar eu am alte gusturi, încerc să îți explic
În ochii mei ești sinonim cu mai nimic

Dacă vrei să te ascult, fii un pic mai anonim
Fii mai degrabă ghiocel și atunci o să vorbim
Dezleagă-te de sforile din spațiul digital
Sunt jos, și ne putem vedea în planul vegetal.