Citești un vers stingher și rece pe hârtie
Citești ideea ce nimeni nu o știe
Din a vieții poezie
Citești o strofă goală și pustie

Citești cuvântul ce-mi aparține mie
Și te găsește în a gândului beție
Curajul ar vrea să îți învie
Din eterna cacofonie

Este al meu secret și ți-l voi spune ție
Și vei vedea ideea ca formă de sclavie
Secunda cât o veșnicie
Iar viața ca o poezie

Te îndemn să speri și să visezi
Dincolo de orizont să vezi
Din tine și din lume evadezi
Propriul drum sa îți creezi

Iar de vei vrea iubire
Și ai să cauți fericire
Cineva
Te va chema, dragoste să îți ofere
Și sa parcurgeți împreună
Nenumărate geosfere

Ești al cuiva vers, iar cineva e rima ta
Împreuna sunteți strofa ce-n epoci va dura
Din versul cel mai rece și cel mai stingher
Găsești forța să iubești, găsești forța să speri