Te duci să depui dosar
Sau să plătești o amărâtă de chitanță
Dar ai tupeu să pui o întrebare
O înjurătură mai târziu
Cucoana te deposedează de onoare

Împingi sub geam încet și cu speranță
Adeverința ce-ai obținut cu greu
Dar n-are ștampila din celalat ghișeu
O privire mai apoi 
Cucoana arătare ți-a declarat război

Tu crezi că ai o simplă întrebare
Și vrei o lămurire la ghișeu
Te duci umil și cauți un răspuns
O secundă mai târziu
Cucoana te tratează ca deșeu

Deșeu erai, ghișeu cutreierai 
Și drepturi tu credeai că ai
Să fi tratat 
În mod civilizat
Însă ce tu nu știai 
Nu știai unde te aflai

Credeai că te aflai în țara 
Unde o rugăminte se consumă precum o gustare
Din când în când între mesele principale
Credeai că ești parte dintr-o lume educată
Manierată
Unde ai dreptul să întrebi și să primești răspuns
Și-n spatele ghișeului este un om ascuns
Credeai că ‘vă rog frumos’ are însemnătate
Și la o simpla cerință, vei fi tratat cu demnitate

Dar tu de fapt te afli în patria respectului defunct
Aici ai dreptul doar de a fi pus la punct.